Zeitzgeist nu pagadi!

La iniţiativa unui pretin si tavarăş m-am hotărât sa îmi expun punctul de vedere in legătură cu piatra de temelie a tuturor fanilor de naucifico-fantastice din lume. Probabil va întrebaţi ce au in comun Michael Moore, Nicholas Cage si Mel Gibson cu acest subiect. Ei bine nu, Zaiţgaiţu' nu e Patimile lui Iisus prin sistemul medical privat american calare pe o motocicleta in flăcări. Zaiţu' se vrea de fapt a fi ziua in care tragem cearceaful îngălbenit de pe noi si vedem in sfârşit cine ne lucrează pe la spate.
Dupa o gura zdravănă de Farenheit 911, combinat cu o apetisanta comedie istorica National Treasure, toate îndesate peste un hamburger de la MeC(MC Donalds), orice american începe sa aibă vaga senzaţie de constipaţie, scratch that, conspiraţie.
Reţeta clara a succesului oricărei discuţii din tren, după cum ştim cu toţii, e tandemul arhi uzitat religia, politica, fotbalul si ce am făcut in armata. Cum serviciul militar obligatoriu e o chestie de ordinul trecutului, vidul generat de absenta acestui punct cardinal conversaţional trebuie umplut cu un subiect care sa stârnească aceeaşi interes ca poveştile cu şosete murdare si plantoane.
As fi tentat sa afirm ca "regizorul" acestei "pelicule" cu iz de documentar e un artist, un Pablo Picasso al interpretărilor tendenţioase, un Frank Lincoln Wright al intrigilor.
Masa ambelor episoade (clasica schema de marketing a sequel-urilor) gravitează in jurul unei idei care a mai fost utilizata si de Iris in piesa "Sa nu crezi nimic".
Basically întreaga omenire e guvernată de masoni - bla, Dumnezeu nu exista - bla, Mos Craciun nici atât - buhu, totul e manipulat de societăţi secrete - bla, mesaje subliminale - I must buy Oreos, fluor in pasta de dinţi si iod in sare - D'ooooh.
Profitând de naivitatea publicului larg care îşi caută veşnic scuze pentru salariul mic, voinţa slaba si pentru sănătatea şubreda, Zaiţu' nu face altceva decât sa enumere o serie de idei si sa caute in disperare si cea mai vaga coincidenta intre ele, pe principiul "Are o pana? Sigur e vultur."
Tot ce am putut eu concluziona din câteva ore bune de digestie vizual-auditiva este ca "Nu trebuie sa crezi nimic din ceea ce vezi", nici măcar ce tocmai ai citit.

Mare minune, mare

Traienica, precum Moise despartind apele pluviale si indrumand poporul ales catre capatul rabdarilor, a dat acum ceva vreme startul minunilor electorale. Si cum Profetul facu, si Apostolii se apucara sa propovaduiasca taina.
Satui sa transforme apa-n vin si Loganul in masina de 40000 de euro, sfintii nostrii facatori de minciuni au hotarat ca dupa ce au promis marea cu sarea sa se apuce a imparti si pestele din ea.
Si iata evlaviosii nostri, Preavotatul Ciot si Unsul Rafinariei cocotati pe dealurile Manastirii Casin cu parpalacele imbacsite de mirosul de cod din Groapa Manierelor, s-au apucat sa il ambaleze in punga de valoarea partidului si sa il imparta multimii.
Cu mucii scursi pe musteata, dar cu ghioraitul atenuat, miluiti de pomana si cu sclipitul democratic in ochi, isi vor rupe camasile intre ei si se vor calca in picioare la cabinele de vot, strofocandu-se sa citeasca numele candidatilor pana dau de favorit.

Nu pot decat sa le urez traditionalul : Sta-v-ar in gat!

(Sursa Realitatea.net)

Se nascu acum ceva timp o polemica intre mine si cativa amici internautici despre dreptul la replica in cazul neprezentarii la alegeri. Sincer, e in strict conflict cu capacitatile mele intelectuale, actul de a selecta din cateva zeci de inepti, unul si a spune: "Eu pe asta il vreau sa ma conduca".
Personal am lucruri mult mai importante de facut decat sa asist o selectie de porci in coltul cel mai manelist al Oborului European.
Spre a nu da apa la moara celor care vor astepta insetati sa ma bifeze pe lista la un centru de votare si sa imi faca un serviciu votand in numele meu, anul acesta voi desena un porc pe buletinul de vot si il voi incercui.
Dar animalul vostru preferat care e?

Educatie...

Citeam undeva o părere a unui individ despre învrăjbirea intre cadrele didactice si restul populaţiei, generată de sarmaua de 50% a alegerilor de anul acesta. O prezentare nuanţata, ca sa nu zic de-a dreptul utopica despre cum, citez "diplomele pe care le aveţi si cu care va mândriţi, nu le-aţi obţinut singuri! In spatele reuşitei voastre exista munca a câtorva zeci de cadre didactice."
Eu unul sunt scârbit de cadrul in care se desfăşoară acest pseudo proces al învăţământului, de la cel primar la cel de "înalta curte".
Cu o viziune predominant axată pe indici economici, nicicum calitativi, am ajuns o fabrica de diplome, unde toţi sunt ingineri si intelectuali. Totul a cam luat-o la vale de după revoluţie, sub deviza pur româneasca "si el trebuie sa mănânce o pâine". Problema e ca acel pseudo inginer, acea tentativa de conferenţiar, acel doctor horroris pauza, va genera in urma lui epigonii (cum spunea regretatul poet discreditat).
Totul e un proces exact, un mecanism fin guvernat de principiul de baza arhicunoscut sub numele de "GIGO (Garbage in, garbage out)".
Intradevar politichia îşi are si ea băgate degeţelele murdare in tot ceea ce tine de sistemul educaţional si de condiţiile in care se desfăşoară, dar părerea mea e ca vina cea mai grosolana o au părinţii prin educaţia orientata spre câştiguri nemeritate, munca putina si nesimţire cat cuprinde.
Aşa ne învăţam copiii de mici, le dam ca puncte de referinţă un Becali, un Voiculescu, un Tiriac - parveniţi ai căderii dictaturii Luceafărului Nicu si ai Inginerei Elena, si al tepelor orchestrate la nivel inalt.
Totodata este limpede ca drept catalizator suprem, lefurile obscen de mici de la inceputul carierei de cadru didactic actioneaza ca un plici zdravan care alunga orice urma de personal competent inspre mediul privat, unde iti poti oarecum castiga o existenta, ramanand o mana de oameni cu chemare care ii poti numara pe degete si cei incapabili de a pune in aplicare nici cele mai de baza notiuni studiate in invatamantul universitar.
Din pacate o majorare de 50% nu poate sterge un titlu de pe o diploma si nu mai poate face dintr-un didact slab unul bun. Aceasta schimbare care se doreste la nivelul intregului sistem necesita o perioada consistenta de sedimentare, anterior careia, de preferinta, sa aiba loc o detronare a tuturor "boierilor de vita veche" impreuna cu alaiul adiacent.

Adaugire: Sunt vesnic recunoscator acelora care prin sudoarea fruntii lor contribuie fara odihna la alfabetizarea neamului. Sunt mandru ca am avut o mana de profesori care aduc cinste unei meserii patate de incompetenti si acoliti ai acestora.

Instantaneu

M-am oprit in jurul tău, entuziasmat ca un turist nipon inarmat cu o camera foto noua.
Am imortalizat totul pe câteva benzi de celuloid. Înmărmurit in camera obscura in care stau astazi, developez in linişte, savurez nuanţele a tot ceea ce eşti, înmoi din nou in revelator si imaginea pare a prinde de fiecare data alt contur.
Minunate iţi sunt nuanţele, astazi reci, mâine temperate, atâtea încât sertarele mi-au devenit neîncăpătoare. Încăpăţânat înghesui fiecare instantaneu al devenirii noastre, însă uşor, cu răbdare pentru a mă asigura ca acelea ramase la fundul sertarului sa fie veşnic vii si pline de culoare.
In curând îmi voi ţinti din nou obiectivul cu mâinile stângace, posedat de setea de a te cuprinde iar si iar, voi strânge apăsat butonul, pierdut in mreaja formelor tale, te voi aduna iar, in strictele doua dimensiuni, te voi privi iar in întuneric, numai a mea...

Intregirea...

Suntem cu toţii bucăţi ale aceluiaşi întreg, unii bucăţi mari pline de substanţă, alţii bucăţile mici, liantul aceluiaşi organism. Ne hrănim cu toţii din aceeaşi seva a tulburărilor si a exaltării, respiram cu toţii, visam unii la trecut, alţii la viitor. Tot ce ne rămâne e prezentul, bătaia colectiva a inimii, oftatul împărţit al aceluiaşi suflet, ascultând cu urechile ticăitul neschimbat al ceasului din crocodil. Rătăcim in căutarea bucăţilor vecine, speram la nesperata întregire cu nimicul si cu sine, naivi, perseverenţi si mânaţi de murmurul pelagic gravat in însuşi esenţa noastră.
Cosmice sunt circumstanţele, smulse din probabilităţi infinite, printre miliardele de sori ca un contur sa se potrivească fără cusur cu un altul si atunci tot sceptici, cum e firea unor părţi incomplete, blamam totul pe sinapse si feromoni.
Multi se feresc de întregire si aleg sa se teşească unii pe ceilalţi, sa convieţuiască precum un pseudointreg intre atâtea mici abraziuni printre care te poţi strecura, si te poţi rătăci.
Si nu trece zi fără de care sa ne ciocnim in virtutea entropiei existenţiale de contururi si sa sorbim cu sete substanţa multor bucăţi, dar când o întâlneşti pe cea vecina cum poţi sa o strigi? Cum poţi sa o ţii atât de strâns in speranţa ca marginile vor deveni una fără sa o sufoci?
Cum poti sa te intregesti in o singura parte fara a distruge inevitabil pe cealalta?

Noua era a snobismului

Cu totii avem un prieten snob, avem un prieten care crede ca muzica pe care o asculta e singura care merita ascultata, un prieten care e "environmentaly conscious", care are saci menajeri separati pentru hartie sau plastic. Cu totii cunoastem cel putin o persoana care crede intotdeauna ca intreaga omenire e dornica sa afle parerea lui despre tot ce misca sau nu in univers, cu totii cunoastem un Pico della Mirandola care le stie pe toate si inca ceva pe deasupra.
Si tu, ca si mine cunosti cel putin o persoana care priveste de undeva de sus si acorda titluri celorlalti categorisiti prin prisma omniscientei sale drept obtuzi, homofobi, naivi.
Cel putin 90% dintre noi cunoastem un ateu care e pornit sa demonstreze tuturor ca dragostea, prietenia si smerenia se gasesc undeva in aglomeratiile de neuroni din paleocortex, care citeste The Times si crede ca totul e o conspiratie a americanilor sau a rusilor.
Sa le uram multa sanatate, fara de ei lumea ar fi un pic mai plictisitoare!

This is your life...

And you open the door and you step inside
Were inside our hearts
Now imagine your pain is a white ball of healing light
That's right your pain, the pain of self is a white ball of healing light

I don't think so

This is your life
Good to the last drop
Doesn't get any better then this
This is your life and it's ending one minute at a time.

This isn't a seminar and this isn't a weekend retreat
Where you are now you can't even imagine what the bottom will be like

Only after disaster can we be resurrected
It's only after you've lost everything that you're free to do anything
Nothing is static, everything is evolving, everything is falling apart
This is your life...
It doens't get any better then this
This is your life and it's ending one minute at a time

You are not a beautiful and unique snowflake
You are the same decaying organic matter as everything else
We are all the a part of the same compost heap
we are the all singing all dancing crap of the world

You are not your bank account
You are not the clothes you wear
You are not the contents of your wallet
You are not your bowel cancer
You are not your grande late
You are not the car your drive
You are not your fucking khakis

You have to give up
You have to give up
You have to realize that someday you will die
Until you you know that you are useless

I say let me never be complete
I say may I never be content
I say deliver me from swedish furniture
I say deliver me from clever art
I say deliver me from clear skin and perfect teeth
I say have to give up
I say evolve and let the chips fall where they may

This is your life
This is your life
It doesn't get any better then this
This is your life
This is your life
And it's ending one minute at a time

You have to give up
You have to give up
I want you to hit me as hard as you can
I want you to hit me as hard as you can

Welcome to fight club
If this is your first night
You have to fight